Cuvinte


La un colţ de stradă,
Un copil
Se juca printre cuvinte;

Un vagabond, mai încolo,
Fuma un cuvânt
Trecându-l mai departe.

Sus, Dumnezeu mângâia
Un cuvânt pe spate,
Şi-l trimitea, zâmbind,
Oamenilor.

Undeva, un om murea
Cu un cuvânt
Pe buze.

Românii şi ouăle Kinder


România a votat. Românii au trecut pe rând, cu îmbrânceli ca la deschiderile cu promoţii de la supermarket, sa îşi introducă în cutia câştigătoare tichetul de participare. Chiar şi românii de pe alte meleaguri au votat, cum au vrut şi cum au crezut ei ca e mai bine. Pentru ai lor, cei din ţară. În parte, utilizand imaginea prezentată de marele INTERNET despre Romania. În rest, crezând că fac bine şi un bine celorlalţi. Pentru vot, au primit un ou kinder. Cu surprizele aferente, doar suntem in Romania. Nu întotdeauna primeşti ce speri. Nici ce ţi s-a promis. Acum au plecat cu oul acasă. Nu pot şti ce conţine, decât peste un timp, dar sunt mândri de sentimentul patriotic înălţător ce i-a cuprins, euforia de a schimba. Nu contează ce, sau în ce. Şi-au exprimat votul şi au beneficiat de dreptul lor de a alege. După, … o euforie generală legată de cît de patrioţi suntem, cât de mult putem schimba noi daca vrem şi dacă sunem uniţi, forţa poporului, etc. Ideea contează, că ne-am TREZIT. Nu contează că am schimbat actualul rahat pe fostul rahat şi viceversa. Am schimbat, aceasta este esenţa. Ca şi cum scuturi hainele pe geam şi le iei înapoi pe dos.Şi te amageşti singur că-ţi stă mai bine aşa, io’ ce chip frumos răsare!

Personal, din toată pleiada de capete luminate ce au candidat, nu am găsit unul care să mă exprime şi să mă reprezinte. Pentru că cei ce i-au scos la mezat nu au fost interesaţi de acest lucru.Nu că aş fi eu buricul pământului, dar aşteptările mele de la un preşedinte sunt de bun simţ cred: să urmăreasca binele naţiei, să medieze intre actorii sociali, să nu fie aservit intereselor unor mici mari grupuri de influenţă, etc. Prostii dintr-astea de om mărunt şi fără prea multă ştiinţă într-ale politicii de subteran.

Acum stăm acasă pe ouă şi aşteptăm să facă pui. Să dea Dumnezeu ca la momentul revelaţiei să nu constatăm ca ne-am ales cu un muţunache inutil şi să ajungem în punctul în care să nu ne fie suficient repertoriul bogat al folclorului stradal pentru a exprima ” mândria” alegerilor făcute!

Mai avem totuşi o scuză: am ales din ce ni s-a pus pe tavă de către alţii, ca la tăierea moţului:)

Despre cuvinte


Au început să ne placă mai mult cutiile decât bijuteriile din interior. Ne umplem de sclipiciuri si farfaslâcuri, ne dăruim unul altuia minunate cutii goale, să vadă ceilalţi cât de darnici suntem. Într-o lume în care îi judecăm pe cei din jurul nostru prin prisma analfabetismului cras, ne exprimăm pompos , utilizând cuvinte găsite cu greu prin dicţionare, pentru a parea mai deştepţi decât suntem, şi pentru a umple cu ceva golul de gânduri adevărate. Copiem la materia existenţă interioara, şi ne mirăm ca rămânem mereu corigenţi.

Dumnezeu să mă ierte, am votat!


Poporul acesta nu trebuie întrebat. Nu ştie să răspundă. Nu vrea, şi e uşor sa zică aşa, pentru că habar n-are să ia singurel, de capul lui, o decizie. Şi mai ales, să şi-o asume. Şi refuzul de a răspunde unei chemări a semenilor tăi e tot o forma de laşitate. Sunt oameni mici, peste care tăvalugul timpurilor trece, clevetitori şi răutacioşi. Sunt oameni adevăraţi, care ştiu să îşi afirme idealurile, spunand ferm DA sau NU. Aproape 8,5 milioane nu inseamnă un popor, cum aproape admis nu înseamnă admis. Să te bucuri de un rezultat neclar, obţinut pe baza indolenţei unora, mi se pare lipsit de demnitate. Pe principiul hoţul neprins e vânzător cinstit, spune multe despre caracterul unui om. M-a şocat când o bătrână, dimineaţă, a spus: Dumnezeu să mă ierte, am votat. Dumnezeu să ne ierte pe toţi, şi să-i ajute pe copiii şi pe nepoţii noştri să facă faţă alegerilor pe care le facem pentru ei! Sau pe care nu le facem!

SOCIOPAT, CAUT POPOR


1. Dezvoltarea inadecvată a conştiinţei, ,lipsa sentimentului de vinovăţie şi a anxietăţii. Ei acceptă doar verbal valorile etice. Există o mare disproporţie între inteligenţă şi dezvoltarea conştiinţei.Aderenţa lor verbală la realitate este falsă. Agresivitatea şi violenţa le trezeşte puţină vinovăţie.

2. Comportamentul impulsiv şi iresponsabil apare din cauza toleranţei scăzute la frustrare. Sociopaţii sunt nesimţitori la drepturile, nevoile şi bunăstarea altora. Adeseori,încălcarea legii se petrece în mod impulsiv, fără nici o precauţie privind consecinţele (realitatea externă este folosită pentru gratificare imediată, personală). Ei sunt inabili să îndure rutina, să suporte realitatea, motiv pentru care caută în permanenţă schimbarea.

3. Capacitatea mimetică extraordinară, reuşind prin aceasta ca la primul contact să facă impresie, să exploateze credulitatea altora, cu uşurinţa de a proiecta blamul pentru comportamentul lor asupra societăţii. Având un comportament prietenos, ei îşi câştigă uşor prietenii, sunt mereu optimişti, au simţul umorului. Depistaţi cu minciuna ei regretă sincer, promit îndreptarea dar nu se ţin de cuvânt. Sesizând uşor nevoile altora, ei le exploatează şi găsesc uşor scuze şi raţiuni pentru comportamentul lor antisocial, de obicei acuzând pe alţii şi demonstrând că nu sunt vinovaţi.

4. Imposibilitatea de a menţine relaţii interpersonale bune. Dacă le obţin uşor,nu sunt capabili însă să le menţină.Acest lucru se datorează iresponsabilităţii, egocentrismului, cinismului şi incapacităţii de a înţelege dragostea altora. Din aceste motive ei creează mari nefericiri în jurul lor (prietenilor şi familiei).

5. Respingerea autorităţii şi imposibilitatea de a învăţa din experienţă. Repulsia faţă de autoritate poate merge până la acte impulsive , ostile sau criminale.

6. Prezumtiv, comportamentul sociopatului este inflexibil, pentru că el este incapabil de empatie, de înţelegere emoţională actuală, de responsabilitate şi valoare în variate roluri sociale. Deşi este capabil de a manipula pe alţii, este incapabil de a-i înţelege şi a învăţa de la ei.

7. Au capacitatea de a transforma realitatea pentru a o plia pe modelul propriei perceptii, deşi in plan real faptele sunt opuse. Nu va recunoaşte niciodată ca a greşit, iar dovezile sunt doar atacuri lipsite de logică ale altora.

8. Sociopatul are întotdeauna dreptate, iar ceilalţi sunt pioni care îi servesc sau nu pe table de şah.

9. Se serveşte întotdeauna de ceilalţi, fără mustrări de conştiinţă, şi consideră că acest rol i se cuvine, având puseuri de megalomanie.

10. Are  impresia că oponenţii, reali sau imaginari, îl persecută, şi se folosesc de realizările sale pentru a accede la poziţii superioare lui sau pentru a-l denigra.

VI SE PARE CUNOSCUT? :))

Copilaria generatiei de aur


Am copilarit si crescut intr-o lume in care puteai fi tu insuti. O lume in care toti ceilalti iti erau prieteni, pentru un ceas, o zi sau o viata. O lume in care nici macar nu iti trecea prin cap sa incui usa dupa ce iesi din casa, pentru a merge pana la magazin. Si am invatat sa am incredere neconditionata in oameni. Chiar daca era o epoca atat de blamata acum, noi copiii nu o simteam asa. Aveam siguranta de a ne trai copilaria liberi de frica : frica de a fi acostat de un pervers, frica de a-ti da un adult in cap sa iti ia banii de Cico, frica de a fi dat afara din casa de banca. Vecinii iti stergeau mucii, jucariile se aruncau de la geam pe patura din spatele blocului, unde te asteptau prietenii la joaca. Mamele tresareau la fiecare „Mamaaa!” urlat din toti bojocii de catre un pusti sau o fetita care mai vroia ceva ceva ce nu putea astepta timpul de urcat scarile:) Doamne, ce lungi mai erau zilele! Incapeau in ele de toate: joaca, lectii, scaldat in Ozana, hotii si vardistii printre copacii de pe micul deal din fata blocului, Mihaela. Ne trezeam de dimineata, sa nu pierdem nici un minut din zilele alea lungi… Da, umblam cu cheia legata la gat si nu aveam atatea bunataturi, dar aveam onoare, cuvant si demnitate, de mici. Jucaria era un bun comun, si hainele de firma nu erau un etalon de verificare a eligibilitatii ca prieten. N-aveam calculator, dar aveam carti, minte si entuziasm. Invatam, scriam propriile idei bune sau rele, si nu le descarcam de pe net.

Si am invatat sa ne descurcam utilizand principiile morale corecte. Bataile se incheiau intotdeauna cu o noua incercare. Stau si ma intreb unde au disparut acei copii, ca oameni mari clar nu au devenit la fel. Daca ar fi fost asa, acum si-ar fi educat copiii dupa aceleasi principii, si ei insisi nu ar fi lasat sa se nasca aceasta lume „a omului lup pentru om”. Unii se numesc „generatia de aur”. O generatie de aur ar lasa praful sa se adune pe comori?

Proştii


Astăzi am întâlnit o mare proastă. Cu pretenţii şi diplomă. Care, după ce e urată, îngrămădită, limitată şi funcţionează doar pe viteza ţestoasă, mai este şi mahalagioaică. Cineva i-a scăpat pe cap o tichie de mărgăritar, şi ea chiar crede că e a ei. Dar am învăţat ceva: prostului trebuie să iî răspunzi pe limba lui, că tichia de mărgăritar nu îi conferă şi inteligenţa de a înţelege bunul simţ al altuia.

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: