DE ANIMA

 

AMALGAM

 

N-am putut să-mi smulg privirea

De pe pietrele de râu

Ce se aranjau în mod ciudat

Stărilor mele de inimă..

 

Un amalgam de gânduri,

Suflete şi lacrimi, zâmbete şi hohote de viaţă,

Întotdeauna având în mijloc un chip

Pe care acum nu-l mai recunosc.

 

Când le privesc

Nu mai sunt eu însămi.

Îmi răscolesc dezordinea din ierburi

Şi nu pot înţelege

Pe cine vreau să descopăr

În pietrele din viaţa mea.